Menu

Ocna Sibiului.

Aşezat între dealuri domoale, într-un peisaj liniştit, măreţ prin simplitatea liniilor, tulburător prin adâncimea îndepărtărilor, oraşul Ocna Sibiului are o aşezare pitorească.

Lăcașuri de cult

Biserica reformată – calvină (1240) este o bazilică romanică cu 3 nave, cu cor pătrat supraînălțat de un turn masiv, absidă semicirculară și fresce din secolul al XIII-lea. Nava centrală este acoperită cu bolți gotice pe nervuri în rețea (secolul al XVI-lea). Biserica este posedă picturi murale în stilul Renașterii, executate de Vincentius Cibiniensis (1522), precum și un turn cu ceas, care funcționează din anul 1787. Biserica este înconjurată de ziduri de apărare.

Biserica „Brâncoveanu de Sus” a fost inițial o ctitorie a lui Mihai Viteazul (1600), de tip dreptunghiular și absidă decroșată (retrasă față de pereții naosului), cu decorații pe fațade specific muntenești. Constantin Brâncoveanu o reface în 1701, arhitectura monumentului fiind o mărturie a relațiilor artistice dintre Țara Românească și Transilvania. Edificiul a suferit o supraînălțare în secolul al XIX-lea, fațadele prezintă arcade oarbe geminate, un brâu puternic, iar sub fosta cornișă o friză de ocnițe pătrate. Picturi murale din 1723. În tabloul votiv apar figurile lui Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu.

Biserica romano-catolică Sf. Ioan Nepomuk, prima jumătate a sec. al XVIII-lea, monument istoric.

Teritoriu de permanenţă şi continuă locuire, aşezarea îşi are începuturile ce se pierd în dimineţile istorice. Cea mai veche vatră a fost pe locul Faţa Vacilor şi Smâţi, din vestul aşezării. Treptat, vatra s-a mutat pe locul celei actuale, cât mai aproape de masivul de sare, care a devenit elementul de bază în dezvoltarea ei. În evoluţia şi fizionomia localităţii, un rol mare l-a avut relieful, în special valea râului Visa, de-a lungul căreia s-a întins. 

Skip to content